Au trecut deja trei termene din rejudecarea la Tribunalul Bucureşti a dosarului ucigaşului Paizs Octavian şi semnalele venite dinspre fiul ucigaşului, el însuşi revizuent în proces, nu sunt încurajatoare şi nici lămuritoare cu privire la soarta rejudecării faptelor comise de taică-su.

"Setea de dreptate" şi toată "ardoarea" pentru stabilirea nevinovăţiei ucigaşului Paizs Octavian pare a se fi stins.

De a lungul anilor nu am putut să-mi dau seama dacă Paizs Ferenc, fiul ucigaşului Paizs Octavian, chiar crede cu tărie în nevinovăţia lui tacsu.

Acum un deceniu era prezent destul de des la procesele ce au avut loc loc în "cazul Agache" la nivelul instanţelor naţionale. Ba chiar a participat şi la simulacrul de grevă a foamei care a avut loc în perioada 23 februarie 1999 - 26 februarie 1999 la Târgu Secuiesc şi a avut câteva ieşiri publice în care a clamat tot timpul nevinovăţia tatălui său. Atunci tânărul secui spunea fără să clipească următoarele: "Am hotărât să încep greva pentru că eu simt că sentinţa este nedreaptă. Mi-ar plăcea dacă s-ar rejudeca din nou acest caz. Ce au făcut până acuma nu a fost decât un proces contrafăcut. Au scos patru oameni din mulţime, şi acest lucru este de neînţeles. După părerea mea cei care au depus mărturie sunt martori falşi care au fost angajaţi din diferite motive. Doi martori au susţinut că tatăl meu a fost acolo şi în contrapartidă 10 martori au susţinut că nici măcar nu l-au văzut la locul faptei, decum ca el să fi făcut ceva. Eu îl cred pe tatăl meu şi el mi-a spus cu sinceritate că nu a fost acolo. Trebuie văzut şi cine sunt cei doi martori care l-au văzut pe tatăl meu, cine e Vardo Vilmos şi cine e soţia acestuia. Astfel de oameni pot fi mituiţi cu o jumătate de sticlă de votcă să spună una sau alta. Aceşti martori şi-au retras mărturiile, au recunoscut că l-au confundat cu un doctor. (fiul bătrânului ucigaş ştie cel mai bine cum pot fi mituiţi şi cumpăraţi martori deoarece era şi el în maşina cu care l-au transportat pe martorul Vardo Vilmos la Bucureşti în 18 ianuarie 1999, dată la care au reuşit să obţină ca acest martor să declare în instanţă cam ce vroiau ei). În "89 eu eram copil şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu precizie.  Dar presupun că Agache a meritat ce a primit. Eu am fost coleg de bancă cu fiul maiorului (Andrei-Ovidiu). Sub nici o formă nu aştept ca din cauza grevei foamei să fie ştearsă pedeapsa. Aşteptăm ca să înceapă din nou procesul, urmărirea penală. Şi nu aşa de superficial cum s-a făcut până în prezent."

Într-o altă elucubraţie, Paizs Ferenc declară senin: Frunda Gyorgy doar şi-a dat numele pentru acest proces, în timp ce la cea mai importantă şedinţă de judecată a lipsit. Tot el îi acordă însă circumstanţe atenuante spunând că senatorul este un om foarte ocupat. Totodată nu poate înţelege sub nici un chip de ce rău famatul maior de miliţie a fost declarat erou martir şi familia lui beneficiază de facilităţile ce decurg din acest titlu, atunci când toată lumea cunoaşte trecutul lui Agache, ba mai mult chiar el a fost cel care cu arma în mână a ieşit împotriva mulţimii înfuriate.

Astfel de cretinisme ieşeau acum zece ani din mintea acestui tânăr secui, care nu făcea altceva decât mima papagaliceşte toate tâmpeniile care erau vehiculate în aceea perioadă de udemeriştii din grupul de interese de la Târgu Secuiesc.

Familia Paizs s-a remarcat şi prin nesimţirea cu care a depus o coroană de flori pe 15 martie 1999, ei fiind chipurile nişte victime care îşi depun ofranda în public la monumentul dedicat luptei pentru libertate din 1848.

A participat pe data de 08 octombrie 2007 şi la conferinţa de presă de la Târgu Secuiesc în care udemeristul Frunda a clamat "victoria dreptăţii" şi chiar a pus întrebări despre rejudecare.

Toate aceste lucruri arătau o ardoare care, de ce să nu recunosc, mă făcea să am o oarecare simpatie pentru cauza (de altfel total inutilă) pentru care lupta. Chiar dacă ideile sale erau îmbrăcate în mantia primitivă a demagogiei dezinformative secuieşti, ambiţia lui îmi dădea şi mie puteri sporite pentru a putea participa la această luptă inegală dintre sistemul juridic românesc şi neamul său.

Însă de curând bătrânul ucigaş a crăpat la o vârstă mult prea venerabilă şi în acest moment nu există un punct de vedere coerent prin care să ne putem da seama dacă acest "fiu justiţiar" are argumente juridice viabile.

Oare să-şi fi pierdut "elanul justiţiar" atât de impetuos pe care l-a avut?

Oare să aibe ezitări şi să îndrăznească să nesocotească voinţa bătrânului ucigaş de a-şi dovedi nevinovăţia până la capăt?

Oare toate acele declaraţii pompoase şi acţiuni concrete să fi fost doar nişte chiţcăieli şi o perdea de fum pentru a evita consecinţele condamnării bestiei decedate de curând?

Vom afla la termenele următoare care este realitatea.

Cert este că, personal, aş regreta dezertarea laşă a revizuentului Paizs Ferenc, de pe câmpul de bătălie a tribunalului, în principiu asemănătoare ca şi consecinţe cu fuga laşă a bătrânului ucigaş în Ungaria anului 2000. Sper că ajutorul calificat de care dispune îl va ajuta să ia deciziile corecte. Pe de altă parte aş putea cuantantifica mai repede decât mă aşteptam, consecinţele reale ale sentinţei CEDO în cauza Reiner şi alţii contra României.

În afară de faptul că şi-au luat bănuţii pentru abuzurile comise de procurori şi de instanţele de judecată, mare lucru nu ar fi de sesizat. Iar din punct de vedere juridic singurul care ar mai putea fi declarat nevinovat este chiar bătrânul ucigaş decedat, asta dacă fiul său decide să continue lupta.

Nu trebuie să ai multă şcoală ca să ştii că, juridic vorbind, desfiinţarea unei sentinţe nu înseamnă nevinovăţia bătrânului ucigaş.

Nevinovat eşti atunci când instanţa constată că există dovezi în acest sens sau când eşti achitat din lipsă de probe.

Ce scriu ziariştii din Secuime, sau ce declară udemeriştii la televizor nu are nici o valoare, pentru-că justiţia se face la tribunal şi nu în ziare, la televiziune, sau prin simulacre de luări de poziţie în public (simulacre de grevă a foamei, de manifestaţii, de strângere de semnături, etc.).

Chiar dacă pe latura penală aspectele juridice sunt controversate deoarece bătrânul ucigaş a murit, în schimb pe latura civilă procedurile pot evolua în continuare şi noi nu avem de gând să lăsăm procedura nesoluţionată.

Până la acest moment există doar o singură certitudine şi anume că sentinţa CEDO în cauza Reiner şi alţii c. România a reprezentat o piatră de hotar în dosarul uciderii tatălui meu şi a fost unul din pilonii prin care la 20 octombrie 2009 statul Român a fost condamnat de CEDO pentru gravele lacune în ceea ce priveşte eficacitatea anchetei penale privită din  perspectiva laturii procedurale a articolului 2 al Convenţiei Europene - dreptul la viaţă.