Cronologia în procedura executării sentinţei penale în ceea ce îl priveşte pe criminalul Paizs Octavian

PAIZS OCTAVIAN , fiul lui Francisc şi Elisabeta, născut la 02.10.1934, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64/a,b cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 183 cod penal cu aplic.art.75 lit.a cod penal şi cu aplic.art.13 cod penal.

Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr.1603/26.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat şi Parchetul Curţii de Apel Bucureşti.

S-a emis Mandatul de Executare a Pedepsei cu Închisoarea nr. 130/09.05.2001, ce s-a trimis la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna.

Cu adresa nr. S/89260/27.07.2001 Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, comunică instanţei faptul că, condamnatul se sustrage executării pedepsei fiind plecat în Ungaria din luna octombrie 2000, că se află în Urmărire Generală, conform Ordinului S/136361/29.06.2001. Ultima menţiune referitoare la punerea în executare a Mandatului de Executare a Pedepsei cu Închisoarea 131/09.05.2001 este cea referitoare la punerea în Urmărire Generală, conform Ordinului S/89052/09.01.2007 şi Urmărire Internaţională conf. Ordinului B.I - BNI-/22499/09.09.2001.

* 10 septembrie 2001: Criminalul Paizs Octavian este arestat în localitatea Békéscsaba din Republica Ungară în baza mandatului internaţional de arestare emis de către biroul Interpol din România. La foarte puţin timp după arestare încep să sune telefoanele. Mai întâi familia criminalului Paizs Octavian sună în România şi se ia contact cu politicienii UDMR. Aceştia sună în Ungaria la ministerul Afacerilor Externe şi la Organizaţia Maghiarilor de Pretutindeni, care la rândul lor sună la Ministerul de Interne din Ungaria. Se stabileşte de urgenţă un termen pentru data de 13 septembrie 2001 pentru ca ucigaşul Paizs Octavian să fie adus în faţa unui tribunal din Budapesta.

* 13 septembrie 2001: Tribunalul sectorului 5 din Budapesta într-o şedinţa de judecată condusă de către judecătorul Jakucs Tamás îl eliberează pe criminalul Paizs Octavian. Este invocat faptul că ucigaşul Paizs Octavian este bolnav şi are nevoie de îngrijire medicală în spital. Demn de remarcat este faptul că acest criminal a invocat şi în România acest motiv ori de câte ori trebuia să se prezinte în fata instanţei de judecată sau când se zvonea că va fi arestat. În momentul în care trecea pericolul arestării stătea bine mersi acasă, iar ca fapt divers se poate remarca şi faptul că a fost sănătos şi a avut putere pentru a fugi din România, dar când e vorba să se întoarcă pentru a răspunde de faptele sale, brusc, se îmbolnăveşte.

* 24 ianuarie 2002: Tribunalul sectorului 5 din Budapesta a analizat cererea autorităţilor române de extrădare a criminalului Paizs Octavian, unul din cei cinci călăi condamnaţi pentru uciderea cu bestialitate a tatălui meu colonel post mortem Agache Aurel. Spre surprinderea tuturor această instanţă a hotărât extrădarea acestui criminal pentru a putea să-şi ispăşească pedeapsa de 4 ani de închisoare, o pedeapsă mult prea blândă şi parcă dată în bătaie de joc de justiţia română. Dar chiar şi cu o astfel condamnare mai mult simbolică decât menită să releve cruzimea acestui călău, tot ar fi fost ceva dacă acest ucigaş ar fi simţit izul încarcerării. Numai că UDMR-ul nu ar fi permis niciodată un asemenea afront şi în momentul în care a aflat de această deciziei a instanţei de judecată budapestane a luat imediat legătura cu fraţii aflaţi la guvernare în patria mamă. Rezultatul nu s-a lăsat mult aşteptat, ministrul justiţiei din Ungaria Dávid Ibolya a semnat decizia de refuzare a extrădării călăului ucigaş din „raţiuni umanitare”. Şi astfel Justiţia Română a fost pusă, ca să zic aşa, cu botul pe labe de omologii lor din Ungaria.

* 24 ianuarie 2002: Agache Aurel Dionisie solicită Ministerului Justiţiei din România informaţii cu privire la măsurile care au fost întreprinse pentru ca Paizs Octavian să fie extrădat şi ce măsuri se vor lua în continuare pentru ca el să fie extrădat pentru a executa pedeapsa cu închisoarea.

* 30 ianuarie 2002: prin adresa nr. I/DI/15/24275/2002, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că procedurile de extrădare au un caracter confidenţial şi nu pot fi comunicate dar specifică faptul că: « în cazul în care cei trei cetăţeni români au şi cetăţenia maghiară, statul ungar nu va acorda extrădarea acestora, fiind însă obligat, potrivit prevederilor art. 6 paragr.2 din Convenţia europeană de extrădare, să preia şi să exercite urmărirea penală împotriva acestora pentru faptele care au determinat condamnarea lor de către instanţa română.

* 12 februarie 2002: Agache Aurel Dionisie comunică Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei că procedurile de extrădare sunt stopate întrucât în cazul lui Paizs Octavian Tribunalul Sectorului 5 Budapesta a hotărât extrădarea cetăţeanului român Paizs Octavian către autorităţile române dar la scurt timp ministrul justiţiei din Ungaria, Dávid Ibolya, a refuzat extrădarea acestuia «din motive umanitare» şi prezintă abordările politice referitoare la consecinţele juridice ale uciderii lui Agache Aurel precum şi declaraţia secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe NÉMETH ZSOLT care declară că procesul Agache din România este « înrudit cu procesele vremurilor staliniste» şi că « are un caracter etnic » fiind «un proces modern bazat pe criterii etnice » şi că « Punctul de vedere explicit al guvernului maghiar (din care face parte şi Ministrul Justiţiei din Ungaria-notă AAD) este: chiar şi în cazul în care persoanele respective ar fi comis acele infracţiuni , ar fi trebuit să cadă sub acel decret de amnistiere, deci avem de a face cu o discriminare etnică. În această situaţie, atât prin căi juridice cât şi prin căi politice dorim să conferim legitimitate punctului de vedere maghiar, atât pe calea Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cât şi pe calea contactelor politice bilaterale ».

Agache Aurel Dionisie a solicitat în contextul prezentat mai sus Ministerului Justiţiei din România « să acţioneze în mod ferm şi profesionist ».

* 28 martie 2002: prin adresa nr. I/DI/15/24275/2002, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare: « printr-o scrisoare din data de 14 februarie 2002, că acesta a respins cererea de extrădare din Republica Ungară a cetăţeanului român Paizs Octavian, pe considerente umanitare, în temeiul rezervei făcute de statul ungar la articolul 1 din Convenţia europeană de extrădare, potrivit căreia „Ungaria îşi rezervă dreptul să refuze extrădarea pe considerente umanitare, dacă s-ar cauza prejudicii grave persoanei reclamate, de exemplu, din cauza vârstei înaintate a acesteia sau a stării sale ori altă condiţie ce ar putea afecta persoana în cauză, ţinând cont totodată de natura infracţiunii şi de interesele statului solicitant."

Însă potrivit articolului 28 din Legea nr. XXXVIII din 1996 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală, Ministerul Ungar al Justiţiei a înaintat dosarul Procuraturii Generale a Republicii Ungare, pentru luarea în considerare a începerii urmăririi penale împotriva acestuia, pentru faptele reţinute în hotărârea de condamnare pronunţată de instanţa română».

* 10 octombrie 2002: Ministerul Justiţiei a formulat o cerere de preluare a urmăririi penale împotriva criminalului Paizs Octavian. De remarcat este faptul că această cerere de preluare a  urmăririi penale a fost făcută de Ministerul Justiţiei din România după ce, cu o zi înainte, pe data de 09 octombrie 2002 Agache Aurel Dionisie a participat în calitate de invitat la Marius Tucă Show, cel mai important talk-show din România anului 2002, emisiune în care Agache Aurel Dionisie a făcut celor câteva milioane de telespectatori o descriere amănunţită a cazului uciderii lui Agache Aurel precum şi a consecinţelor juridice şi a intereselor politice care au gravitat în jurul acestui caz.

* 9 mai 2003: În baza § 4., alin. (3), cod penal maghiar, procurorul general, al Republicii Ungaria prin ordonanţa nr. NF.1147/2002/7 a dispus efectuarea procedurii penale împotriva cetăţeanului român Paizs Octavian, pentru bănuiala temeinică de săvârşire a infracţiunii de vătămare corporală cauzatoare de moarte. Procuratura Judeţeană Békés a încredinţat efectuarea urmăririi penale Secţiei de urmărire penală a Comisariatului Judeţean de Poliţie Békés.

* 3 iulie 2003: Paizs Octavian a fost audiat la Secţia de urmărire penală a Comisariatului Judeţean de Poliţie Békés, în calitate de bănuit.

* 4 august 2003: În cauza penală pornită sub nr. 44/2003.bü., la Secţia de urmărire penală a Comisariatului Judeţean de poliţie Békés, împotriva lui Paizs Octavian, Procuratura Judeţeană Békés sub semnătura doamnei procuror - şef al judeţului, dr. Veress Gabriella dispune încetarea urmăririi penale.

* 05 martie 2007: Agache Aurel Dionisie solicită Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală emiterea mandatelor europene de arestare pe ucigaşilor fugiţi în Ungaria.

* 14 martie 2007: prin adresa nr. 1418, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală refuză emiterea mandatelor Europene de Arestare solicitate de Agache Aurel Dionisie motivându-se că « în cauză mandatele europene de arestare nu pot fi emise deoarece condamnaţii s-au refugiat pe teritoriul statului de cetăţenie, caz în care extrădarea nu se acordă ». Totodată se specifică că « la data de 27.02.2007 a fost înaintată Ministerului Justiţiei o cerere întemeiată pe baza dispoziţiilor Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală adoptată la Strasbourg la 20.04.1959 şi a Protocolului adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă penală în materie penală adoptată la Strasbourg la 17.03.1978, ratificată de România prin Legea nr. 236/1998 publicată în Monitorul Oficial 492/21.12.1998, (un denunţ în scopul urmăririi întemeiat pe dispoziţiile art.21 din CONVENŢIE) »

* 21 martie 2007: Agache Aurel Dionisie solicită, pentru a doua oară, Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, emiterea mandatelor europene de arestare.

* 18 aprilie 2007: Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală emite mandatul european de arestare nr. 17 pe numele ucigaşului Paizs Octavian.

* 19 aprilie 2007: prin adresa nr. 15-P, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că « au fost emise mandate europene de arestare în cazul Filip Orbán Daniella Kamilla şi Konrad Ioan. » Nu este comunicat şi faptul că a fost emis un mandat de arestare european şi pe numele lui Paizs Octavian.

* 26 aprilie 2007: Biroul Naţional Interpol a comunicat pe canalul Interpol către ţările Uniunii Europene mandatul european de arestare nr. 17 emis de Tribunalul Bucureşti pe numele ucigaşului Paizs Octavian.

* 18 iulie 2008: Prin adresa nr. 138550/2007, Ministerul de Justiţie îi comunică lui Agache Aurel Dionisie că: « Având în vedere cererile pe care le-aţi adresat Ministerului Justiţiei, la data de 23 mai 2007 Ministerul Justiţiei a solicitat Biroului Naţional Interpol să comunice măsurile care au fost dispuse pentru difuzarea mandatelor europene de arestare, precum şi informaţiile privind posibila localizare a persoanelor în cauză pe teritoriul Republicii Ungaria (se anexează, în copie, adresa Ministerului Justiţiei din 23 mai 2007 şi cele ale Biroului Naţional Interpol din 25, 28 şi 29 mai 2007) şi, la data de 7 iunie 2007, după traducerea în limba maghiară, a transmis, spre executare, Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii din Ungaria mandatele europene de arestare emise împotriva numiţilor Daniela Filip Orban Kamilla şi Konrad Ioan.

Faţă de adresa Biroului Naţional Interpol din 29 mai 2007, mandatul european de arestare emis împotriva lui Paizs Octavian nu a mai fost transmis, apreciindu-se la acea dată că nu există date că acesta se află pe teritoriul Ungariei.

* 06 august 2008: Agache Aurel Dionisie, solicită Tribunalului București să facă toate demersurile necesare pentru ca mandatul european de arestare nr. 17 din 18 aprilie 2007 emis pe numele lui Paizs Octavian să fie tradus în limba maghiară și transmis spre executare Ministerului Justiției și Aplicării Legii din Republica Ungară. Se menționează și adresa lui Paizs Octavian din Ungaria, oraşul Totkomlos, str. Kosuth Lajos nr. 24.

* 19 august 2008: prin adresa nr. 499/C, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică faptul că Biroul Naţional Interpol nu a comunicat Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de executare, date din care să rezulte că cel în cauză s-ar afla pe teritoriul Ungariei. În evidenţele Tribunalului el figurând ca şi „urmărit internaţional". Traducerea mandatul de arestare european (în limba maghiară sau într-o altă limbă) şi comunicarea lui spre a fi înaintat pe canalele prevăzute de lege, se poate face numai în momentul în care Biroul Naţional Interpol comunică Tribunalul Bucureşti că acesta ar fi fost localizat (pe teritoriul Ungariei sau pe teritoriul altui stat). Se specifică şi faptul că Tribunalul Bucureşti la data de 19.08.2008 a solicitat Biroului Naţional Interpol să comunice care sunt ultimele date privind executarea mandatului de arestare european nr. 17/18.04.2007 privindu-l pe condamnatul Paizs Octavian.

* 26 august 2008: Agache Aurel Dionisie, solicită pentru a doua oară Tribunalului București să i-a toate măsurile necesare pentru ca mandatul european de arestare nr. 17 din 18 aprilie 2007 emis pe numele lui Paizs Octavian să fie tradus în limba maghiară și transmis spre executare Ministerului Justiției și Aplicării Legii din republica Ungară. El îşi exprimă nedumerirea că Biroul Naţional Interpol nu a comunicat Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de executare, date din care să rezulte că cel în cauză s-ar afla pe teritoriul Ungariei. Totodată comunică Tribunalului Bucureşti copii după 3 documente din care rezultă că ucigaşul Paizs Octavian are domiciliul în Ungaria.

* 03 septembrie 2008: prin adresa nr. 531/C, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică faptul că Biroul Naţional Interpol a comunicat la data de 29.08.2008 că „Interpol Budapesta nu a transmis nici o informare recentă cu referire la persoana menţionată (n.n. Paizs Octavian). S-au solicitat date suplimentare cu privire la situaţia persoanei urmărite odată cu difuzarea mandatului european de arestare...". Tribunalul Bucureşti aşteaptă comunicarea de noi date de către Biroul Naţional Interpol şi reaminteşte că traducerea mandatul de arestare european (în limba maghiară sau într-o altă limba) şi comunicarea lui spre a fi înaintat pe canalele prevăzute de lege, se poate face numai în momentul în care Biroul Naţional Interpol comunică Tribunalul Bucureşti că acesta ar fi fost localizat (pe teritoriul Ungariei sau pe teritoriul altui stat).

* 17 septembrie 2008: Biroul Naţional Interpol solicită Biroului Interpol de la Budapesta informaţii despre persoana "Paisz Octavian", născut la data de 02.10.1934.

* 19 septembrie 2008: Biroului Interpol de la Budapesta comunică faptul că persoana "Paisz Octavian", născut la data de 02.10.1934, figurează în evidenţele lor sub numele de Paizs Oktavian şi că acesta are o adresă validă în Ungaria, iar informaţii suplimentare despre situaţia mandatului european de arestare pot fi obţinute pe căi judiciare.

* 08 octombrie 2008: prin adresa nr. 607/C, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică lui Agache Aurel Dionisie faptul că, urmare demersurilor efectuate de Biroul Naţional Interpol rezultă că numitul Paizs Oktavian figurează cu o adresă validă în Ungaria. Drept urmare mandatul european de arestare a fost tradus în limba maghiară şi transmis Biroului Naţional Interpol.

* 24 octombrie 2008: prin adresa nr. 607/C, Tribunalul Bucureşti Secţia I-a penală comunică lui Agache Aurel Dionisie că urmare a adresei Biroului Naţional Interpol din 22 septembrie 2009, Tribunalul a solicitat Ministerului Justiţiei Direcţia Drept Internaţional să comunice care este situaţia juridică actuală a condamnatului Paizs Octavian iar în măsura în care extrădarea acestuia în România, (în vederea executării pedepsei), nu este admisibilă potrivit legilor statului ungar ori Republica Ungaria refuză să acorde extrădarea, în situaţia în care, condamnatul Paizs Octavian îşi exprimă consimţământul, autorităţile judiciare române pot iniţia procedura recunoaşterii în străinătate a actelor judiciare emise de autorităţile române în condiţiile tratatului internaţional aplicabil între statul solicitat şi cel solicitant.

* 31 octombrie 2008: Ministerul Justiţiei a solicitat Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria să comunice deciziile luate atât sub aspectul extrădării lui Octavian Paizs, cât şi sub aspectul procedurilor penale iniţiate împotriva acestuia.

* 26 ianuarie 2009: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, prin decizia nr. 59, admite cererea de revizuire formulată de Paisz Ferenc, pt condamnat Paizs Octavian împotriva sent. pen. nr. 70/15.02.1999, pron. de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. 1775/1998, decizia pen. nr. 544/18.11.1999, pron. de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală în dosarul 1702/1999 şi decizia pen.1603 din 26.03.2001, pron de CSJ, Secţia penală în dosarul 939/2000, privind pe inculpaţii Filip Orban Daniela Kamilla, Reiner Anton şi Konrad Ioan. Desfiinţează în parte, hotărârile atacate, numai în ceea ce priveste pe inculpatul Paisz Octavian, şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, pentru rejudecare.

Ca urmare a acestui fapt, în conformitate cu dispoziţiile art.843 alin.l teza 1 şi alin.3 din Legea nr.302/2004 modificată şi completată prin Legea nr.222/2008, Tribunalul Bucureşti a solicitat retragerea mandatului european de arestare nr. 17 din 18.04.2007, emis faţă de persoana solicitată Paizs Octavian întrucât au dispărut temeiurile care au stat la baza acestuia, sentinţa în cauză fiind desfiinţată.

* 09 septembrie 2009: Dosarul nr. 10664/1/2007 (cu sentinţa redactată ) a fost trimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie către Tribunalul Bucureşti, pentru rejudecare în ceea ce îl priveşte pe criminalul Paizs. Onoratei Curţi i-a trebuit 7 luni ca să redacteze această sentinţă care practic este un colaj al sentinţelor din România şi cea de la CEDO la care au adăugat şi ei câteva rânduri.